La inceput a fost
A.N.C.M.R.R., organizatie reprezentativa, la nivel national, a cadrelor
militare in rezerva si in retragere, la care am aderat imediat ce am dobandit
aceasta calitate.
Nu am facut-o pentru grade, deoarece
le-am dobandit pe toate,prin munca, dar si cu putina sansa,de-a lungul
carierei militare.
Nu am facut-o, ca altii, nici pentru un
loc de veci in cimitirul in care filiala locala a primit o parcela.
Am facut-o, pur si simplu, din dorinta de
a fi cat mai aproape de cei cu care am avut acelasi numitor si, deasemenea, din
dorinta de a nu ma desparti brusc si definitiv de institutia armatei in care
mi-am petrecut 36 de ani din viata. Si nu-mi pare rau pentru alegerea facuta!
Atacurile furibunde la adresa pensiilor
militare „nesimtite”, m-au determinat sa inteleg ca statutul A.N.C.M.R.R. nu ar
fi ingaduit decat lupta cu „manusi” impotriva sistemului politic ticalosit,
care a pus neputinta si esecurile guvernarilor pe seama militarilor rezervisti
pe care „statul i-a hranit bine si i-a imbracat”, acordandu-le si pensii
substantiale.Noi am inclinat in jos balanta economica a tarii si nu ei,care
au falimentat industria si agricultura, au distrus si vandut pe nimica sau au
furat tot ce se putea fura din aceasta tara.
Prin masurile aberante ale regimului
Basescu-Boc vizand reducerea salariilor si a pensiilor in scopul redresarii
economice, fara masuri concrete de relansare a economiei, de creare a noi
locuri de munca, s-a aplicat cea mai dura lovitura din perioada
post-decembrista salariatilor si pensionarilor. Dupa cum s-a constatat
ulterior, rezultatul acestor masuri a fost un mare esec.
In conditiile descrise mai sus am inteles
ca nou infiintatul Sindicat al cadrelor militare disponibilizate, poate duce o lupta
mai eficienta impotriva sistemului privind recastigarea drepturilor pierdute,
si aici nu ma refer numai la pensii, ci si la demnitatea si onoarea noastra si
a institutiei militare, atat de des calcata in picioare de personaje politice
sau din mass-media dubioase, care nu au nimic in comun cu valorile si
aspiratiile natiunii romane.
Am considerat ca avand obiective comune,
putem duce si o lupta comuna pentru atingerea acestora, evident, cu mijloace
diferite. Au existat disensiuni si se pare ca nici una dintre parti nu a facut
eforturi in sensul unei minimale intelegeri.
A.N.C.M.R.R., fiind o asociatie de
interes public si bugetata, intr-o oarecare masura, are interesul de a-si
mentine privilegiile dobandite si de a avea o relatie echilibrata si atenta, ca
sa nu folosesc alt termen, cu structurile politice aflate la putere, adica cu
decidentii politici, pe cand S.C.M.D., prin formele sale de exprimare nu poate
decat sa deranjeze clasa politica, atat cea aflata la putere cat si cea din
opozitie.
Indiferent cat de mult isi aroga cele
doua organizatii ale militarilor rezervisti rolul determinant in rezolvarea
problemei pensiilor militare, trebuie sa fim cinstiti si sa recunoastem ca prin
sluj si actiuni de catifea, pensiile noastre erau astazi la nivelul celor din
ianuarie 2011 sau ceva mai mari dupa re-revizuiri, dar in nici un caz nu cred
ca cele diminuate ar fi fost reintregite, revenind la cuantumul din decembrie
2010. Asadar S.C.M.D. a avut rolul decisiv, dovedindu-si eficienta si
utilitatea si nu inteleg de ce A.N.C.M.R.R. doreste desfiintarea sindicatului?
Cu ce il deranjeaza pe dl.gl. Iliescu, faptul ca sindicatul se implca in
actiunile societatii civile sau ca doreste sa dezvolte relatii cu organizatii
sindicale din alte tari? Se incalca vreo lege, si daca da, sa ne spuna si noua
care este aceea!
Sunt si doresc sa raman membru in ambele
asociatii si nu sa-mi trag cu stangu-n dreptul!
La urma-urmei, relatia
A.N.C.M.R.R.-S.C.M.D.,trebuie sa reprezinte vointa noastra, a membrilor, si nu
optiunea celor doua conduceri pe care tot noi le alegem si le sustinem.
Despre oportunism si oportunisti
Dupa
ce regimul basist ne-a dat lovitura
suprema, taindu-ne drastic cuantumul pensiilor „nesimtite”, asa cum le
catalogau ei si acolitii lor politici, sindicatul nostru a inceput sa creasca
(numeric, evident), precum Fat-Frumos din poveste.
De la cativa zeci de membri, care am
fondat filiala, am devenit sute! Ce i-a indemanat sa adere in numar asa de mare
la organizatia noastra? Nimic mai simplu decat interesul propriului buzunar.Au
avut functii importante si grade mari, iar cand au primit deciziile cu pensiile
recalculate au suferit un soc. Trebuiau sa iasa la bataie, dar si-au dat seama
ca singuri, nu aveau nici o sansa de reusita. Si atunci s-au orientat spre
sindicat.
Unii au mai trecut pe la sediul filialei,
participand si la o parte dintre actiunile noastre. Altii, in schimb, s-au
multumit sa intre in posesia legitimatiei de membru si, din cand in cand, mai
dadeau cate un telefon pentru a se informa daca au mai aparut noutati.
Ulterior, in urma numeroaselor revizuiri,
unii dintre noii membri ai sindicatului au constatat ca pensiile lor au fost
aduse la nivelul anterior recalcularii ori au crescut, mai mult sau mai putin.
Nemaiavand nici un interes, ne-au intors, pur si simplu, spatele. Degeaba am
incercat sa-i mai contactam, invitandu-i la diverse activitati, inclusiv
adunari generale. Au ramas indiferenti! Si mai vorbim de demnitate si onoare!
Oportunistii au fost, sunt si raman oportunisti, indiferent de apartenenta lor
la un anumit grup social.
Cealalta categorie, reprezentata de cei
care au beneficiat de efectele legii reparatorii (L. 241/2013), in loc sa fie
multumita de revenirea pensiilor la nivelul lunii decembrie 2010 si ca nu
trebuie sa mai restituie niste sume de bani statului, a ramas, in parte,
nemultumita. Noua lege a reparat, dar in acelasi timp, a inghetat cuantumul
pensiei pentru un anumit numar de ani.
Unii dintre acestia
au inceput sa cleveteasca, precum ca sindicatul nu a facut mai nimic, si au uitat
sa-si achite cotizatia de membru.
Stimate
doamne si stimati domni!
Va rog sa meditati
foarte bine atunci cand faceti afirmatii negative, privind rolul SCMD in
rezolvarea problemei pensiilor militare.Daca nu ar fi existat sindicatul si
lupta sindicala, cuantumul pensiilor militare ar fi fost acela de pe deciziile
si taloanele din ianuarie 2011.
Rolul SCMD in reantregirea pensiilor a
fost covarsitor, chiar daca si alte organizatii ale rezervistilor militari isi
aroga merite in acest sens. Fara actiunile noastre concertate si fara presiunea
pe care am pus-o pe guvernanti si politicieni, nu am fi revenit niciodata la
pensiile considerate „nesimtite” de catre cei care doresc, cu orice pret,
distrugerea prestigiului de care se bucura armata in societate. Sa ne bucuram
ca am avut sansa (pe care n-au avut-o cei iesiti din sistem pe cale naturala in
urma socurilor produse de numeroasele decizii de re-re-recalculare si
revizuire) revenirii la pensiile dobandite legal,in urma multor renuntari si
sacrificii.
Lupta sindicala nu s-a incheiat si nu se
va incheia niciodata. Avem in fata obiective de maxima importanta, cum ar fi
legea pensiilor militare si legea rezervistului, dar si actiuni permanente care
sa vizeze apararea demnitatii si onoarei militarilor si a Armatei Romane.
Oportunistilor nu le doresc decat sa fie
sanatosi si sa se bucure cat mai mult de ceea ce au dobandit in schimbul
cotizatiei de 120 lei, dar sa se roage ca nu cumva, peste cativa ani, sa apara
un alt Basescu sau Boc, pentru a fi nevoiti sa bata din
nou la usa noastra.
Oamenii adevarati, cei cu demnitate si
onoare, chiar daca putini la numar, sunt mereu alaturi de noi si le multumim!
Col.r. Marcel Acatrinei, vicepresedinte, filiala
S.C.M.D. Iasi
