Stimați colegi,
Cicero spunea că :„ Dintre toate
satisfacțiile omenești nimic nu este mai onorabil și mai important decât să
meriți cu adevărat recunoștința din partea patriei”.
Ideea acestei
declarații politice a venit în urma unor discuții cu cadre militare, active și
în rezervă, care mi-au sesizat mai multe probleme legate de modul de
calcul și de plată, sau mai exact de neplata a unor drepturi bănești.
Așezată în acea
parte a Europei numită și „străinătatea apropiată” pe care Federația Rusă
o consideră drept sferă de interese exclusivă, România a devenit flancul de est
al Uniunii Europene și al NATO, ea fiind acum, in fapt, potrivit opiniei unui analist
militar, graniță de facto cu Rusia, după anexarea Crimeii de către aceasta.
Membră a Alianței Nord Atlantice, care acordă atenția necesară poziției
geostrategice a României, ilustrată și de recenta decizie a miniștrilor apărării din
statele membre, de înființarea a șase centre de comandă și control, dintre
care două în România, țara noastră nu va putea evita o atenție specială din
partea Federației Ruse. Că este așa, este suficient să amintesc amenințarea
lui Vladimir Evseev, directorul Centrului pentru Studii
Politico-Militare din Moscova, care a declarat că „dacă România se va lăsa
antrenată într-o astfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de
obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ținte care vor
fi neutralizate cu diferite tipuri de arme. Rusia consideră că din bazele
NATO de pe teritoriul României vor putea fi lansate dispozitive antirachetă sau
rachete balistice, astfel că va fi obligată să atace, în cazul în care România
se lasă antrenată într-o confruntare dintre NATO și Rusia.
Criza
geopolitică din Ucraina reprezintă pentru România un semnal clar pentru
afirmarea stabilității și seriozității în politica sa internă și
internațională.
Pentru a-și
consolida apărarea în contextul amenințărilor reprezentate de conflictul din
Ucraina și de acțiunile agresive ale Rusiei, România va trebui să deruleze un
complex de măsuri, pe mai multe planuri. Pentru structurile militare aceasta
înseamnă programe de modernizare a forțelor sale armate, intensificarea
activităților de instruire și aplicații, dar și cointeresarea și fidelizarea
militarilor de carieră ai țării, indiferent că vorbim de instituții din
domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale, de militari activi sau în
rezervă.
Cele mai sus
evocate impun conducerilor structurilor militare, dar și ale țării, inclusiv
ale Parlamentului României să vegheze la două aspecte fundamentale: la
formarea ofițerului în spiritul și pentru sentimentul onoarei și demnității
militare și la apărarea demnității și onoarei acestuia.
Printre calitățile
militarilor - ofițeri, subofițeri sau militari angajați -sentimentul onoarei
ocupă incontestabil primul loc. Pentru noi, civilii, onoarea este cea care stă
la baza statutului de militar, ceea ce însemnă disciplină, legalitate, civism,
disponibilitate, austeritate, curaj, solidaritate. Dar onoarea, și mai precis
onoarea militară, este cea care reprezintă coloana vertebrală în jurul căreia
se organizează această arhitectură specială care îl distinge pe militar de
ceilalți. La rândul ei demnitatea are, printre alte sensuri, si pe acela care
semnifică si un fel de atitudine a celorlalți fată de cineva, iar in cazul
nostru fata de militari, o atitudine marcată de respect. Ori tocmai despre
aceasta atitudine a statului fată de militari au venit să-mi vorbească cadre
militare, dar mai ales membri de familie ai acestora,
atât din sistemul de apărare, cat si de siguranță națională. Aceștia mi-au
relatat situații pe care domniile lor le apreciază ca fiind ʺdiscriminare legislativă și socio-profesionalăʺ, îndreptată împotriva
militarilor activi și în rezervă, numărul celor care
simt in acest fel nefiind deloc mic.
Este cunoscut
faptul că militarii suporta, prin angajament si jurământ fată de stat, o serie
de privațiuni, printre care interdicția de asociere in sindicate, de a declara
sau participa la grevă, să dețină societăți comerciale sau să participe la
administrarea acestora, să facă parte din formațiuni politice si să candideze
pentru a fi aleși în administrația publică locală, în Parlamentul României,
precum și în funcția de Președinte al României, la care se adaugă, nu de puține
ori, obligația să își schimbe frecvent domiciliul în funcție de interesele
serviciului militar și în mod implicit, în funcție de interesele statului
român. Aceste interdicții si privațiuni au existat dintotdeauna pentru militari
însă, de-a lungul timpului, pentru compensarea acestora, în România, la fel ca
și în celelalte state civilizate ale lumii, a fost dată o legislație de tip
compensatoriu concretizată în 2 legi aplicabile structurilor militare: o lege
specifică de salarizare și o lege specifică de pensionare. Acest echilibru
legislativ a existent până la data de 01.01.2011, când Regimul Băsescu - Boc a
abrogat legile specifice de salarizare și de pensionare menite a compensa
aceste privațiuni impuse de serviciul militar si a aprobat Legea nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea
nr. 263/2010 privind sistemul unic de pensii. Prin această legislație,
militarii activi si cei in rezervă sunt tratați identic cu civilii, însă
militarii consideră că acest fapt este discriminatoriu cât timp lor le sunt
menținute limitările și interdicțiile de drepturi și libertăți
constituționale. De fapt, susțin aceștia, această integrare in sistemul
„unitar” nu este completă, ci s-a făcut doar în pârțile care convin celor care
nu înțeleg, sau înțeleg voit distorsionat situația aparte a militarilor
si a armatei.
Printre
argumentele ce sunt invocate in susținerea acestei concluzii sunt enumerate:
- desființarea, de
la 01.01.2012, a dreptului la pensie militară si recalcularea acesteia,
nemaitinându-se cont de privațiunile, limitările ori interdicțiile de drepturi
de natură constituțională impuse de cariera de militar. Situația a fost reparată,
la inițiativa Guvernului Ponta, prin adoptarea Legii nr. 241/2013 privind
stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți
din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Repararea este
însă parțială, deoarece proiectul noii legi a pensiilor militare nu a fost pus
in dezbaterea Parlamentului.
- nemulțumiți sunt
militarii si pentru faptul că exista drepturi legale care nu li se
plătesc. Astfel, legislația in vigoare (art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei
VII din Legea nr. 284/2010) prevede că, la trecerea in rezervă sau direct in
retragere, militarii, polițiștii si funcționarii publici cu statut special din
sistemul administrației penitenciare beneficiază de un ajutor stabilit in
raport cu solda funcției de baza, respectiv salariul funcției de bază
avuta/avut in luna schimbării poziției de activitate, precum si de un ajutor
egal cu doua solde ale funcției de bază, respectiv cu doua salarii ale funcției
de baza, atunci când sunt trecuți in rezerva sau direct in retragere, respectiv
ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de
serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de
lege, însă acest lucru nu se aplică. Statul roman a elaborat, anual, acte normative
(Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283 din 2011, OUG 103
din 2013, Ordonanța de urgentă nr. 83/2014) care prevăd că aceste drepturi nu se plătesc.
Iată, stimați
colegi, câteva dintre problemele despre care am fost informat că preocupă
cadrele militare, aspecte cunoscute sau necunoscute, luate in atenție sau voit
ignorate, dar care sunt circumscrise apărării onoarei si demnitatii militare,
trăsături care nu tin numai de profilul psihomoral al individului, ci si de
atitudinea statului fata de aceasta categorie socio – profesionala.
Nerecunoașterea sau afectarea lor prin lipsă de măsuri care să ilustreze
importanta pe care o dăm structurilor militare romane - pioni de bază al integrității teritoriale, al statului
de drept si siguranței naționale - pot avea,
desigur, urmări asupra capacității de apărare a României, într-o perioadă
in care liniștea si stabilitatea interioară sunt cu atât mai importante, cu cât
in apropierea granițelor tarii noastre instabilitatea este accentuată.
Ce ar trebui făcut
in direcția remedierii celor expuse mai sus si pentru a da un semnal de
apreciere a rolului armatei si de considerare a onoarei si demnității
militarilor?
-
Revenirea la o legislație de tip compensatoriu cu privire la salarizarea
cadrelor militare, care să acopere interdicțiile si privațiunile impuse de
cariera militară. Este cunoscut faptul ca Armata, cadrele militare au avut drepturi de rentă – pensie de
serviciu încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In situația menținerii
cadrelor militare in sistemul unitar a personalului
plătit din fonduri publice, va trebui să ne asumăm eliminarea interdicțiilor
care conferă, de fapt, disciplină, ordine si stabilitate sistemului
militar si să se procedeze la aplicarea prevederilor Codului Muncii si acestei
categorii socio-profesionale.
- Urgentarea dezbaterii Legii pensiilor.
- Plata tuturor drepturilor stabilite prin lege pentru cadrele militare si
renunțarea la emiterea de acte normative de amânare repetată a onorării
acestora.
Toate acestea trebuie realizate în strânsă legătură cu constrângerile
bugetare, urmărindu-se alinierea la prevederile europene, o preocupare
constanta a actualului guvern.
Senator PSD
LEONARDO BADEA
Declarație
politică a senatorului PSD Leonardo
Badea in sedinţa Senatului din 02.03.2015
