Fidel angajamentelor de
continuitate, col.r. Vasile Bitere ne îndeamnă prin noua sa carte să-l însoţim într-o
tristă şi dureroasă călătorie pe drumul către infernul războiului de reîntregire.
Ca pe orice alt drum şi pe drumul descris in tonuri
cenusii de autor,
mărşăluiesc spre moarte soldatii- tunari ai lui Alec împreună cu o întreagă
armată de ţărani» aduşi de la coarnele plugului » şi obligaţi să câştige
« o victorie cât o înfrângere » în marea bătălie pentru Odessa
«... oraşul-port de la Marea Neagră...» pe care «... strategii
militari romani şi germani nu l-au putut ocoli ».
Atmosfera tristă a cărţii
lui Vasile Bitere are drept suport trăirile soldaţilor angajaţi într-un război
care nu le aparţinea şi pe care nu-l înţelegeau, purtat departe de meleagurile
natale.
Alcătuită din 3 mari părţi
şi mai multe subcapitole, cartea tratează documentat, într-un limbaj accesibil,
chiar dacă uneori fără prea mult
entuziasm, drumul lipsit de glorie al celor hărăziţi să rămână fără voia lor într-o
istorie care după mulţi ani nu i-a mai acceptat. Împreună cu sublocotenentul
Ghibuţ, sergentul Homoceanu, sergentul Schipor Iuri luăm contact cu întâmplări şi
acte de sacrificiu uluitoare, săvârşite de ostaşii români în pofida inconsistenţei
sentimentului datoriei « faţă de ţară şi rege?» pe meleaguri străine, fiecare păstrând
cu sfinţenie, ca o justificată contrapondere nemărturisitul adevăr al dragostei
faţă de Dumnezeu, familie şi de glia străbună.
Este o carte pe care
dramele, bucuriile, tristeţile, realizările, dezamăgirile îi asigura suflul de
adevărată, de vie, totul se petrece real, impetuos, vibrant.
Realitatea unor fapte şi
acte de război cu mare rezonanţă istorică şi politică, încă insuficient
investigate, analizate incomplet şi clarificate nesatisfăcător de către specialişti (mă
refer aici la acţiunile trupelor române de ocupaţie după încetarea operaţiunile
militare de cucerire a Odessei), sunt interpretate şi tratate de către autor într-un
registru propriu (cum altfel!), de cele mai multe ori subiectiv şi exclusiv în
interesul justificat al personajelor, naraţiunii şi necesare susţinerii
acestora. Mărturisirea făcută de autor în Nota din finalul cărţii ».. întreaga acţiune este o ficţiune »
lasă fără obiect întrebările ce s-ar putea referi la cel puţin un punct de
vedere controversat. Cel despre rolul
Armatei române în persecuţia evreilor. Istoriografia românească (!) iubitoare a adevarului istoric si in
interesul obiectiv al adevarului va trebui să facă lumină în tenebrele implicarii Armatei române în masacrarea populaţiei evreieşti
în cursul celui de-al doilea război mondial. Şi nu numai în legătură cu operaţiunile
de ocupaţie militară de la Odessa.
Prin Tatiana
Mudrova » fata cea veselă şi zburdalnică, cea care nu voia să i se
vorbească decât de iubire, de flori şi de mireasma naturii » şi trista, tulburătoarea ei
poveste de dragoste, mai dureroasă decât viața de pe front, autorul inserează
cu duioşie o caldă pată de
culoare într-un pustiu cenuşiu cu miros de moarte. Descriind suferinţa unei
relaţii de dragoste în timpuri de restrişte, Vasile Bitere reuşeşte să transmită
cititorului convingerea că iubirea nu ține cont de nimic şi ca veşnicia izvoraşte
numai din dragoste. Şi că în toate relele lumii există şansa ultimei speranţe.
Vă îndemn dragi colegi,
convingeţi-vă şi voi. Citiţi-o!
Col.r.Dan M.
