Defăimarea DEFĂIMĂTORILOR

Un raspuns la intrebarea “Unde ne sunt scmd-istii ?”

Aproape orice crestin kaki care a adunat unul peste altul cel putin trei decenii de carte serioasa ,are cunostinta despre existenta unei faimoase specii umane , de cele mai multe ori ignorata ,dar omniprezentă in epoci diferite ,de la intemeierea lumii crestine pana in zilele noastre: DEFAIMATORUL.

DEFĂIMĂTÓRUL este cel care defăimează.
I se mai poate spune in multe feluri:ponegritor,denigrator, detractor, calomniator ,clevetitor,bârfitor. 

Ce face defaimatorul? Face ce stie mai bine .Defaimeaza,adica vorbeste de rău pe cineva sau vorbeste rău despre ceva,cu motiv sau fara,ponegreste, calomniaza,dispretuieste.  

  

Indivizii apartinand speciei susprecizate sunt mai mereu insotiti de servili menestreli  și curteni ,neacceptati  si neînțelesi de ceilalti ,dar doritori de rangurile cu eghileti dubli pe care nu le-au putut avea prin cinstita munca proprie.

Defăimătorii ordinari (adica de rand!) si ofticosi isi ataca (defaimeaza) de regula cunoscutii,vecinii,prietenii care au comis imprudenta sa le impartaseasca bucuria unui success.

Se burica si la obisnuitii si ingaduitorii lor colegi (camarazi), prea ocupati cu munca si cu cinstea ca sa-si puna mintea cu ei si sa le stea impotriva cu fapta sau doar cu vorba.Adica acestia mizeaza nu numai pe indiferenta  unora ,ci si pe bunul simt al majoritatii care ia act de mizerie ,dar nu se coboara pana la a pune mana pe matura si faras.

De ce ?

Cu siguranta pentru ca nu vor sa se compromita,dar poate si din dorinta de a nu dezbina .(„Iară de vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, căutaţi să nu vă mistuiţi unul de către altul” (Gal. 5, 15).

Nedumeririi mele legate de incalificabilul gest de ati ataca propria familie (si eu sunt membru ANCMRR !),mi-a raspuns un fost coleg cunoscut pentru verticalitatea staturii sale morale :dar oare defăimătorul chiar va este si dusman? Cine poate hotari daca cel care a fost 40 de ani langa mine, ca mine si ca multi altii mi-a devenit peste noapte dusman? 

Si daca da, atunci ne este permis să ne uram dușmanul ? 

Ne este permis noua,celor de bună-credință, să-l defăimăm pe defăimător ?

Ii raspund si pe aceasta cale ca mult mai periculoasă decât nesiguranta adoptarii unei pozitii este indiferența, care sfârșește cel mai frecvent prin a deveni o complicitate vinovată la ofensiva Defaimatorului.

Cei care nu se păzesc sunt mult mai ușor de înfrânt și capturat.„Cel mai iscusit vicleșug al Diavolului, scria Baudelaire, este să ne convingă că nu există”.

Stimati colegi din ANCMRR,si pe voi va dispretuieste cel care ponegreste tagma militara ! Nu prin ignorare il putem opri pe cel care ne denigreaza. 

În concordanță cu dreptul nostru la respect, trebuie linistit prin atitudine ferma, la nivel filiala. Pentru ca altfel vom fi parte a acțiunilor sale.

Suntem obligati sa ne apăram impreuna interesele prezente si viitoare, dar si trecutul din care face parte si amintirea atat de invidiatului nostru spirit de corp.Si înțelegerea este calea spre normalitate.

 „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mt. 7, 1).

Col.r.Dan Moraru