Un raspuns la intrebarea “Unde ne
sunt scmd-istii ?”
Aproape orice crestin kaki care a
adunat unul peste altul cel putin trei decenii de carte serioasa ,are
cunostinta despre existenta unei faimoase specii umane , de cele mai multe ori
ignorata ,dar omniprezentă in epoci diferite ,de la intemeierea lumii crestine
pana in zilele noastre: DEFAIMATORUL.
DEFĂIMĂTÓRUL este cel care defăimează.
I se mai poate spune in multe feluri:ponegritor,denigrator, detractor, calomniator ,clevetitor,bârfitor.
I se mai poate spune in multe feluri:ponegritor,denigrator, detractor, calomniator ,clevetitor,bârfitor.
Ce face defaimatorul? Face ce stie
mai bine .Defaimeaza,adica vorbeste de rău pe cineva sau vorbeste rău despre
ceva,cu motiv sau fara,ponegreste, calomniaza,dispretuieste.
Indivizii apartinand speciei susprecizate
sunt mai mereu insotiti de servili menestreli și curteni ,neacceptati si neînțelesi de ceilalti ,dar doritori de
rangurile cu eghileti dubli pe care nu le-au putut avea prin cinstita munca
proprie.
Defăimătorii ordinari (adica de rand!) si ofticosi isi ataca (defaimeaza)
de regula cunoscutii,vecinii,prietenii care au comis imprudenta sa le
impartaseasca bucuria unui success.
Se burica si la obisnuitii si ingaduitorii lor colegi (camarazi),
prea ocupati cu munca si cu cinstea ca sa-si puna mintea cu ei si sa le stea
impotriva cu fapta sau doar cu vorba.Adica acestia mizeaza nu numai pe
indiferenta unora ,ci si pe bunul simt
al majoritatii care ia act de mizerie ,dar nu se coboara pana la a pune mana pe
matura si faras.
De ce ?
Cu siguranta pentru ca nu vor sa se compromita,dar poate si
din dorinta de a nu dezbina .(„Iară de vă
muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, căutaţi să nu vă mistuiţi unul de către
altul” (Gal. 5, 15).
Nedumeririi mele legate de
incalificabilul gest de ati ataca propria familie (si eu sunt membru ANCMRR !),mi-a
raspuns un fost coleg cunoscut pentru verticalitatea staturii sale morale :dar
oare defăimătorul chiar va este si dusman? Cine poate hotari daca
cel care a fost 40 de ani langa mine, ca mine si ca multi altii mi-a devenit
peste noapte dusman?
Si daca da, atunci ne este permis să ne uram dușmanul ?
Ne
este permis noua,celor de bună-credință, să-l defăimăm pe defăimător ?
Ii raspund si pe aceasta cale ca mult
mai periculoasă decât nesiguranta adoptarii unei pozitii este indiferența, care
sfârșește cel mai frecvent prin a deveni o complicitate vinovată la ofensiva Defaimatorului.
Cei care nu se păzesc sunt mult mai
ușor de înfrânt și capturat.„Cel mai
iscusit vicleșug al Diavolului, scria Baudelaire, este să ne convingă că nu există”.
Stimati colegi din ANCMRR,si pe voi
va dispretuieste cel care ponegreste tagma militara ! Nu prin ignorare il putem
opri pe cel care ne denigreaza.
În concordanță cu dreptul nostru la respect, trebuie
linistit prin atitudine ferma, la nivel filiala. Pentru ca altfel vom fi parte
a acțiunilor sale.
Suntem obligati sa ne apăram
impreuna interesele prezente si viitoare, dar si trecutul din care face parte si
amintirea atat de invidiatului nostru spirit de corp.Si înțelegerea este calea
spre normalitate.
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mt. 7, 1).
Col.r.Dan Moraru
