miercuri, 18 martie 2015

ÎN LOC DE CEC ÎN ALB PENTRU MARELE ROMÂN, GENERALUL MIRCEA CHELARU

Trăim o tragedie românească. Pe unionistul până în măduva oaselor MIRCEA CHELARU, născut pe 3 iulie 1949 în comuna Rediu din judeţul interbelic Iaşi, generalul de armată, eseistul, istoricul şi omul politic român care a îndeplinit vremelnic funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, l-am cunoscut cu mulţi ani în urmă şi vă mărturisesc cu mândrie că trecerea timpului ne-a cimentat prietenia. Să nu uit să vă spun că în martie 1990 a fost cel trimis de Statul Major General la Târgu Mureş unde a organizat şi condus intervenţia armatei în evenimentele de acolo, tot Domnia-Sa fiind ataşat militar aero şi naval al României în Iordania. Are o carieră didactică de invidiat, cum tot mai mulţi îşi amintesc cu plăcere perioada în care a fost comandant al Corpului 10 Armată ‘’Ştefan cel Mare’’ Iaşi.
Nu este plăcut de inculţi şi hoţi, declaraţiile sale tranşante, cum a fost în cazul Armatei a XIV-a din Transnistria, aducându-i chiar sancţiuni nemeritate. E catalogat ca un închipuit adversar al comunităţii evreieşti, dar mai ales ca model de naţionalism. Vorbitor a patru limbi, fost lider de necontestat al Partidului Unităţii Naţionale din România, perioadă în care ne-am şi cunoscut, are opinii persoanele despre Revoluţia din decembrie, războiul din coordonate contemporane, dar mai ales despre politică şi geneza poporului român, despre ultima vorbind cu patos recent la ediţia cu numărul 25 a Congresului Internaţional ’’Pregătim viitorul, promovând excelenţa’’ organizat exemplar, ca de obicei, de conducerea Universităţii ’’Apollonia’’ din Iaşi, condusă de bunul său prieten, prof. univ. dr. Vasile Burlui, personalitate marcantă a vieţii universitare şi culturale din ţară şi străinătate. Este doar conaţionalul care a înălţat definitiv Tricolorul în faţa Cercului Militar Naţional. Nu ştiu personal de ce generalul nu este exploatat cum se cuvine de actualele autorităţi, în primul rând cele militare. În contextul regional cunoscut, România ar avea nevoie de ideile lui şi astfel am putea deveni o voce distinctă. Dar la ce să te aştepţi când România nu are azi nici armată, nici servicii secrete şi nici măcar economie de piaţă funcţională. Eminenta coliziune dintre Rusia şi America va găsi România complet nepregătită. Ca întotdeauna, înainte de marile conflagraţii mondiale din secolul XX. Restul e istorie ... 
Nu vreau însă să-l idolatrizez, deşi ar merita cu prisosinţă, dar de aici până la hăituirea sa pentru motive chipurile penale, vezi cazul apartamentelor primite de conducătorii armatei într-un dosar disjuns pentru abuz de serviciu, e cale lungă, extrem de lungă.
Asta dintr-un singur motiv: naţionalismul strigat sau clamat continuu, deranjează. Dar asta nu-l împiedică să se exprime. Limpede, tranşant, concis, fie că este vorba de poporul român drept continuator al dacilor, nu al romanilor, până la subiectele zilei. Pentru mulţi ca mine, MIRCEA CHELARU rămân cuvintele unui ADEVĂRAT general al Armatei Române şi poate primi oricând de la noi un cec în alb chiar dacă trăim într-o Românie-moluscă vom merge până în pânzele albe alături de acesta, poate şi pentru că preempţiunile sale sunt ale cetăţeanului simplu care-şi iubeşte poporul şi ţara. Numai aşa putem vorbi de rezistenţa civică identitară prin cultură superioară şi înaltă spiritualitate. Cum preempţiunea dacică ne confirmă că-n aceste vremuri tulburi pe care le străbatem doar Armata rămâne reazemul Naţiunii. De regulă, mulţimile se ataşează sau se supun la două lucruri. La ordine şi la autoritate. Hai să facem ordine în casa noastră şi autoritatea care îi aduce beneficiul de viaţă este cea care devine legitimă şi recunoscută. Nu se pot mutila la nesfârşit identităţile. Nimeni nu ne-a cerut să-l îngropăm pe Nae Ionescu sau să-l conservăm în debaraua cadavrelor pe Eminescu. Luaţi labele murdare de pe această minte luminată de Dumnezeu, de pe simbolul românismului din 2015!
                                        Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMŞA,
                        Jurnalistul Anului din Provincie Radar de Media 2013,
                                                  Reporter European 2012  

marți, 17 martie 2015

Cine ne lamureste pre noi?



Conducerea centrala a SCMD ( apud d-na senator Cristiana Anghel ?) roaga parlamentarii de orice culoare politica sa isi asume ca initiativa legislativa Proiectul Legii pensiilor militare de stat care «  trebuia sa se intoarca la Comisia de munca a Camerei Deputatilor, unde, avand toate avizele, urma sa fie introdus la dezbateri » dar din motive diverse, nu a mai ajuns si nu a mai intrat. Nici in Camera,nici in dezbatere.

Asa o fi.Dar oare chiar are ( proiectul.n.n.) toate avizele ? Si chiar urma sa intre in dezbateri la Comisia de munca?

De ce intreb ? Pentru ca Ministerul Apararii Nationale prin d-na Otilia Sava, intr-un raspuns adresat colegului nostru col.r.Acatrinei Marcel la data de 4 martie a.c. spune ca proiectul in discutie se afla inca « in procesul de insusire de catre institutiile din sistemul de aparare ,ordine publica si siguranta nationala »
Si ca abia ulterior acestui indelung proces «  forma initiala a proiectului de act normativ va fi  supusa atat consultarii preliminare institutionale a structurilor interesate in aplicarea acestuia, cat si consultarii publice in conditiile Legii nr.52/2003 »

Cine ne lamureste ?

Col.r.Dan Moraru

Iata documentul: 


miercuri, 11 martie 2015

Vă întreb, cu tot respectul, domnule ministru: Când vă veți respecta cuvântul dat?!





Doamna senator CRISTIANA ANGHEL ii pune la colt pe ministrul Dusa si pe vice prim-ministrul Oprea



RAPORT CATRE POPORUL SUVERAN
ÎNTREBARE
Adresată: MIRCEA DUȘA – Ministrul Apărării Naționale
GABRIEL OPREA – Ministrul Afacerilor Interne
Şedinţa Senatului din data de: 09 martie 2015
Obiectul interpelării: Legea pensiilor militare

Domnule Ministru,

În “Programul Legislativ al Guvernului României pentru anul 2014 – principalele reglementări”, din ianurie 2014, la pagina 5, la punctul 3 se frace vorbire despre un Proiect de Lege privind statutul cadrelor militare, gradaţilor şi soldaţilor, Iniţiatori: MAN ,PRIORITATE LEGISLATIVA - prima sesiune 2014, martie 2014, cu motivarea realizării unui act normativ flexibil, care să configureze, în mod unitar, cadrul juridic necesar exercitării profesiei militare în toate instituţiile din sistemul de securitate şi apărare naţională,iar la punctul 4 se face vorbire despre Proiectul de Lege privind pensiile militare de stat, Iniţiatori: MAN, PRIORITATE LEGISLATIVA - prima sesiune 2014, martie 2014, cu motivarea: “Proiectul de lege instituie reglementări prin care se revine, în principal, la regulile care caracterizau sistemul pensiilor militare de stat, în mod similar cu sistemul de pensii militare din statele membre NATO.”
Suntem în martie 2015 (poate sunt eu ignorantă și nu știu să mă informez corect) dar nu știu de existența unor asemenea proiecte înregistrate la Parlament.
Având în vedere prevederile actuale care discriminează militarii în raport cu alte categorii de pensionari, dar și discriminarea dinlăuntrul categoriei (ofiteri care au pensii mai mici decât subordonații lor, doar pentru că au ieșit la pensie anticipat iar guvernarea anterioară a considerat legal ca pensia să nu mai fie reîntregită la împlinirea vârstei standard de pensionare etc.),
având în vedere promisiunile electorale,
având în vedere depășirea termenului liber asumat cu un an.
 
Vă întreb, cu tot respectul, domnule ministru:
Când vă veți respecta cuvântul dat?!
Vă invederez faptul că, deși nu sunt specialist în domeniu, în cazul în care nu vom avea înregistrată la parlament multrâmbițata lege, luna aceasta (martie 2015), voi depune eu o inițiativă legislativă.
Militarii (în rezervă și retragere) merită respectul nostru, al tuturor, și tergiversarea, de ani, a soluționăriii problemelor lor, din punctul meu de vedere, este inacceptabilă.

p.conf.
Dan Moraru

marți, 10 martie 2015

ONOARE ȘI DEMNITATE, SAU DREPTURILE MILITARILOR ROMÂNI ÎN ACTUALA CONJUNCTURĂ INTERNAȚIONALĂ


         Stimați colegi,

Cicero spunea că :„ Dintre toate satisfacțiile omenești nimic nu este mai onorabil și mai important decât să meriți cu adevărat recunoștința din partea patriei”.

Ideea acestei declarații politice a venit în urma unor discuții cu cadre militare, active și în rezervă, care mi-au sesizat mai multe probleme legate  de modul de calcul și de plată, sau mai exact de neplata a unor drepturi bănești.
Așezată în acea parte a Europei numită și „străinătatea apropiată” pe care  Federația Rusă o consideră drept sferă de interese exclusivă, România a devenit flancul de est al Uniunii Europene și al NATO, ea fiind acum, in fapt, potrivit opiniei unui analist militar, graniță de facto cu Rusia, după anexarea Crimeii de către aceasta. Membră a Alianței Nord Atlantice, care acordă  atenția necesară poziției geostrategice a României, ilustrată și de recenta decizie a  miniștrilor apărării din statele membre, de înființarea a șase centre de comandă și control, dintre care două în România, țara noastră nu va putea evita o atenție specială din partea Federației Ruse. Că este așa, este suficient să amintesc amenințarea lui  Vladimir Evseev,  directorul Centrului pentru Studii Politico-Militare din Moscova, care a declarat că „dacă România se va lăsa antrenată într-o astfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ținte care vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme.  Rusia consideră că din bazele NATO de pe teritoriul României vor putea fi lansate dispozitive antirachetă sau rachete balistice, astfel că va fi obligată să atace, în cazul în care România se lasă antrenată într-o confruntare dintre NATO și Rusia.  
 Criza geopolitică din Ucraina reprezintă pentru România un semnal clar pentru afirmarea stabilității și seriozității în politica sa internă și internațională.
Pentru a-și consolida apărarea în contextul amenințărilor reprezentate de conflictul din Ucraina și de acțiunile agresive ale Rusiei, România va trebui să deruleze un complex de măsuri, pe mai multe planuri. Pentru structurile militare aceasta înseamnă programe de modernizare a forțelor sale armate, intensificarea activităților de instruire și aplicații, dar și cointeresarea și fidelizarea militarilor de carieră ai țării, indiferent că vorbim de instituții din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale, de militari activi sau în rezervă.
Cele mai sus evocate impun conducerilor structurilor militare, dar și ale țării, inclusiv ale Parlamentului României să vegheze la două aspecte fundamentale: la formarea ofițerului în spiritul și pentru sentimentul onoarei și demnității militare și la apărarea demnității și onoarei acestuia.
Printre calitățile militarilor - ofițeri, subofițeri sau militari angajați -sentimentul onoarei ocupă incontestabil primul loc. Pentru noi, civilii, onoarea este cea care stă la baza statutului de militar, ceea ce însemnă  disciplină, legalitate, civism, disponibilitate, austeritate, curaj, solidaritate. Dar onoarea, și mai precis onoarea militară, este cea care reprezintă coloana vertebrală în jurul căreia se organizează această arhitectură specială care îl distinge pe militar de ceilalți. La rândul ei demnitatea are, printre alte sensuri, si pe acela care semnifică si un fel de atitudine a celorlalți fată de cineva, iar in cazul nostru fata de militari, o atitudine marcată de respect. Ori tocmai despre aceasta atitudine a statului fată de militari au venit să-mi vorbească cadre militare, dar mai ales membri de familie ai acestora, atât din sistemul de apărare, cat si de siguranță națională. Aceștia mi-au relatat situații pe care domniile lor le apreciază ca fiind ʺdiscriminare legislativă și socio-profesionalăʺ, îndreptată împotriva militarilor activi și în rezervă, numărul celor care simt in acest fel nefiind deloc mic
Este cunoscut faptul că militarii suporta, prin angajament si jurământ fată de stat, o serie de privațiuni, printre care interdicția de asociere in sindicate, de a declara sau participa la grevă, să dețină societăți comerciale sau să participe la administrarea acestora, să facă parte din formațiuni politice si să candideze pentru a fi aleși în administrația publică locală, în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României, la care se adaugă, nu de puține ori, obligația să își schimbe frecvent domiciliul în funcție de interesele serviciului militar și în mod implicit, în funcție de interesele statului român. Aceste interdicții si privațiuni au existat dintotdeauna pentru militari însă, de-a lungul timpului, pentru compensarea acestora, în România, la fel ca și în celelalte state civilizate ale lumii, a fost dată o legislație de tip compensatoriu concretizată în 2 legi aplicabile structurilor militare: o lege specifică de salarizare și o lege specifică de pensionare. Acest echilibru legislativ a existent până la data de 01.01.2011, când Regimul Băsescu - Boc a abrogat legile specifice de salarizare și de pensionare menite a compensa aceste privațiuni impuse de serviciul militar si a aprobat Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 263/2010 privind sistemul unic de pensii. Prin această legislație, militarii activi si cei in rezervă sunt tratați identic cu civilii, însă militarii consideră că acest fapt este discriminatoriu cât timp lor le sunt menținute limitările și interdicțiile de drepturi și libertăți constituționale.  De fapt, susțin aceștia, această integrare in sistemul „unitar” nu este completă, ci s-a făcut doar în pârțile care convin celor care nu înțeleg, sau înțeleg voit distorsionat situația aparte a militarilor  si  a armatei.
 Printre argumentele ce sunt invocate in susținerea acestei concluzii sunt enumerate:
- desființarea, de la 01.01.2012, a dreptului la pensie militară si recalcularea acesteia, nemaitinându-se cont de privațiunile, limitările ori interdicțiile de drepturi de natură constituțională impuse de cariera de militar. Situația a fost reparată, la inițiativa Guvernului Ponta, prin adoptarea Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Repararea este însă parțială, deoarece proiectul noii legi a pensiilor militare nu a fost pus in dezbaterea Parlamentului.
- nemulțumiți sunt militarii si pentru faptul că exista drepturi legale  care nu li se plătesc. Astfel, legislația in vigoare (art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010) prevede că, la trecerea in rezervă sau direct in retragere, militarii, polițiștii si funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda funcției de baza, respectiv salariul funcției de bază avuta/avut in luna schimbării poziției de activitate, precum si de un ajutor egal cu doua solde ale funcției de bază, respectiv cu doua salarii ale funcției de baza, atunci când sunt trecuți in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, însă acest lucru nu se aplică. Statul roman a elaborat, anual, acte normative (Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283 din 2011, OUG 103 din 2013, Ordonanța de urgentă nr. 83/2014) care prevăd că aceste drepturi nu se plătesc.
Iată, stimați colegi, câteva dintre problemele despre care am fost informat că preocupă cadrele militare, aspecte cunoscute sau necunoscute, luate in atenție sau voit ignorate, dar care sunt circumscrise apărării onoarei si demnitatii militare, trăsături care nu tin numai de profilul psihomoral al individului, ci si de atitudinea statului fata de aceasta categorie socio – profesionala. Nerecunoașterea sau afectarea lor prin lipsă de măsuri care să ilustreze importanta pe care o dăm structurilor militare  romane - pioni de bază al integrității teritoriale, al statului de drept si siguranței naționale - pot avea, desigur, urmări asupra  capacității de apărare a României, într-o perioadă in care liniștea si stabilitatea interioară sunt cu atât mai importante, cu cât in apropierea granițelor tarii noastre instabilitatea este accentuată.
Ce ar trebui făcut in direcția remedierii celor expuse mai sus si pentru a da un semnal de  apreciere a rolului armatei si de considerare a onoarei si demnității militarilor?
       - Revenirea la o legislație de tip compensatoriu cu privire la salarizarea cadrelor militare, care să acopere interdicțiile si privațiunile impuse de cariera militară. Este cunoscut faptul ca  Armata, cadrele militare au avut drepturi de rentă – pensie de serviciu încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In situația menținerii cadrelor militare in sistemul unitar a personalului plătit din fonduri publice, va trebui să ne asumăm eliminarea interdicțiilor care conferă, de fapt,  disciplină, ordine si stabilitate sistemului militar si să se procedeze la aplicarea prevederilor Codului Muncii si acestei categorii socio-profesionale.
         - Urgentarea dezbaterii Legii pensiilor.
         - Plata tuturor drepturilor stabilite prin lege pentru cadrele militare si renunțarea la emiterea de acte normative de amânare repetată a onorării acestora.
          Toate  acestea trebuie realizate în strânsă legătură cu constrângerile bugetare, urmărindu-se alinierea la prevederile europene, o preocupare constanta a actualului guvern.
 Senator PSD
LEONARDO BADEA
Declarație politică a senatorului  PSD Leonardo Badea in  sedinţa Senatului din 02.03.2015